cloud
cloud
cloud
cloud
cloud
cloud

Articole


featured image

Cum afecteaza tehnologia dezvoltarea creierului

 



– Începând cu ce vârstă este suficient de dezvoltat creierul unui copil pentru a nu fi afectat (pentru a nu i se produce modificări majore) prin folosirea zilnică de tehnologie digitală?

Nu există o vârstă unanim acceptată, însă se recomandă ca expunerea la TV să fie minimă până la vârsta de 2 ani iar expunerea la tehnologie digitală  – după intrarea în colectivitate (3-4 ani), la început doar cu acces la aplicaţii cu conţinut educativ, iar mai apoi, şi la activităţi de joc (cu limite clare de timp).

 

– Care pot fi consecințele de ordin psihologic și comportamental atunci când un copil/adolescent petrece prea mult timp în fața unui ecran (indiferent că este al televizorului, al computerului, al tabletei ori al telefonului mobil)?

 

Am putea spune că mijloacele media reprezintă, astăzi, pentru cei mai mulţi dintre noi, un „creier adiţional” care reţine informaţiile de care noi considerăm că putem avea nevoie la un moment dat, dar pe care nu le putem reţine în detaliu, care poate răspunde rapid la întrebările dificile cu care ne confruntăm fără să fie nevoie de efort de memorie din partea noastră, care ne menţine creierele active dar care prin utilizare necontrolată, patologică, poate avea un impact negativ asupra performanţelor (profesionale, la adulţi sau şcolare, în cazul copiilor), relaţiilor sociale şi asupra stării noastre emoţionale.

Aceste mijloace utilizate excesiv cresc distractibilitatea atenţiei şi determină dificultăţi de concentrare şi susţinere a atenţiei (de ex., la citirea unui text – ajungem să citim doar titlul, ideile cu caractere subliniate), scad capacitatea de gândire creativă, putând chiar determina neglijarea activităţilor zilnice, dezvoltarea de relaţii interpersonale defectuoase, izolare socială, comportamente agresive, tulburări de dispoziţie, deprivare de somn care determină scăderea capacităţii de concentrare, oboseală cronică şi slăbirea sistemului imunitar, uneori chiar dependenţă fizică.

 

– Până la ce punct este de ajutor în dezvoltarea unui copil utilizarea computerului și a celorlalte mijloace tehnologice? Ce spun studiile în acest sens, care este durata optimă de folosirea a unor astfel de mijloace tehnologice de către un copil/adolescent? De asemenea, de la ce vârstă poate începe un copil/adolescent să folosească tehnologia?

 

Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă evitarea expunerii în faţa televizorului a unui copil mai mic de 2 ani.

Între 0-3 ani TV are doar rol senzorial (stimulare vizuală, auditivă), neavând practic, în ciuda a ceea ce se crede, niciun beneficiu asupra dezvoltării abilităţilor cognitive sau de limbaj. Dimpotrivă, există din ce în ce mai mulţi copii care sunt expuşi timp prelungit la TV de la câteva luni şi ajung la psiholog sau psihiatru la vârsta de 2 ani pentru că sunt foarte agitaţi, prezintă dezinteres în interacţiunea cu părinţii sau alţi copii, au un limbaj insuficient dezvoltat (deşi unii copii pot cunoaşte câteva cuvinte în lb engleză, preluate de la TV, însă acest tip de vocabular este nefuncţional) – adică au manifestări comune celor din Tulburările de spectru autist – ”Autism Virtual”. Aceste manifestări apar ca urmare a lipsei de stimulare a abilităţilor de limbaj şi comunicare în interacţiunea cu părinţii – copilul învaţă în primii ani de viaţă din mesaje transmise de vocea umană, din experienţe reale şi prin interacţiune directă cu persoanele de îngrijire, nicidecum din aplicaţii pe tabletă sau de la TV.

Aşadar, între 0-2 ani, expunerea la TV va fi de maxim 10-15 minute zilnic, în prezenţa unui adult care să-l ajute pe copil să imite sunete sau să indice imaginile pe care le vede.

Între 3-5 ani creşte interesul, în special pentru desene animate şi
copilul imită multe dintre lucrurile pe care le vede. Adultul îl poate ajuta să înţeleagă ce a văzut, să discute pe baza conţinutului, să-l încurajeze să povesteasca despre ceea ce a văzut, pentru a nu confunda realitatea cu lumea virtuală şi poate fi expus la TV maxim 30 min. zilnic

După 5-7 ani, apare interes pentru filme, documentare despre modul în care se întâmplă lucrurile, în care se construiesc, cum apar sau dispar, copilul are mai multă răbdare să urmărească un documentar de 20-30 min.  
Şi acum este importantă prezenţa părintelui care poate să răspundă întrebărilor copilului, să discute despre subiectul vizionat, să permită copilului să îşi exprime ideile, temerile, curiozităţile sau confuzia. Durata de timp petrecut la TV poate creşte treptat la 45 min – 1 h, fragmentat pe parcursul unei zile.

Cu toate că tableta, telefonul şi calculatorul au devenit mijloacele de joacă preferate ale copiilor de toate vârstele – acestea pot fi chiar mai nocive dacă sunt folosite de la vârste fragede. Unele studii au arătat că aplicaţiile sau jocurile cu conţinut educaţional, instalate pe tabletă, telefon sau calculator pentru copii peste 3 ani, cu durată scurtă (5-10 minute) pot fi utile pentru creşterea abilităţilor de învăţare, memorare, logică, coordonare. Am observat că sunt însă mulţi copii care au acces la aceste mijloace încă de la vârsta de 1 an (poate chiar mai devreme) pentru a viziona filmuleţe sau clipuri – la fel ca şi în cazul TV, acest lucru poate să provoace agitaţie, neatenţie, întârziere în dezvoltarea limbajului şi comunicării.

Se recomandă ca accesul copiilor la tehnologie să fie după vârsta de 3 ani, perioade scurte (5-10 min), numai pentru programe educaţionale şi cu un control parental foarte strict. Sunt autori care subliniază că, fără supraveghere parentală adecvată, expunerea unui copil la astfel de gadgeturi ar trebui amânată cât mai mult posibil. Jocurile video şi utilizarea Internetului în scopuri non-educaţionale (Facebook sau reţele de socializare) pot fi accesibile pentru un copil după vârsta de 9-10 ani. AAP recomandă un timp de expunere de maxim 2 ore, în activităţi cu funcţie de învăţare.


Din ce cauze poate prefera un copil/adolescent “compania” unui ecran sau unui monitor companiei altor copii sau altor persoane?

În primul rând copiilor le face plăcere să utilizeze aceste gadgeturi – sunt noile tipuri de jucării. La vârstă mică, în special, atunci cînd un copil alege să-şi petreacă timpul astfel, înseamnă că nu i se oferă alternative – în loc să fie direcţionat către un joc de stimulare sau să fie antrenat într-o activitate de joc cu o altă persoană, ca experienţă reală, adulţii preferă să-i ofere un telefon sau o tabletă sau să deschidă TV, pentru că astfel copilul este mult mai liniştit şi pare că se bucură.

La copilul mai mare, şcolar sau adolescent, *atracţia* ecranelor poate fi, fie un comportament învăţat de la vârstă mai mică, fie o modalitate de a evita anumite situaţii – sunt copii cu anxietate socială sau copii care trec prin diverse stări emoţionale negative sau se simt neglijaţi şi atunci îşi găsesc plăcere în jocuri video, reţele de socializare.


– Ce pot face părinții pentru a-l atrage pe copil către alte activități decât cele care presupun folosirea tehnologiei și cum le pot stimula și menține interesul pentru aceste activități?

 

Părinţii se pot implica alături de copii în activităţi de interacţiune plăcute – citit, sport, jocuri de creativitate, şah etc – pe scurt, timp de calitate petrecut cu copilul. De asemenea, exemplul personal este un factor important pentru a-l stimula pe copil să caute alte mijloace pentru petrecerea timpului liber. Un părinte care citeşte, face sport, participă la întâlniri cu prietenii, caută experienţe în viaţa reală, va avea un copil cu interese similare, va transmite valori similare.  

 

 

– Folosirea prematură și excesivă a mijloacelor de tehnologie digitală produce întârzieri în formarea limbajului? De ce?

Pentru că stimularea limbajului şi a celorlalte abilităţilor (cognitive, de interacţiune, de autonomie personală) este determinată prin relaţie directă cu o persoană, prin experienţe de viaţă reale şi expunere la vocea umană.

 

 

– Ce modificări produce, la nivelul creierului, expunerea regulată la forme de violență virtuală? Dar stimularea vizuală și sonoră specifică jocurilor pe computer?
Copiii care sunt expuşi frecvent la mijloace virtuale intră într-un cerc vicios: pe de o parte, dezvoltă dificultăţi în interacţiunea socială în situaţii reale şi un control slab al impulsurilor iar pe de altă parte, expunerea la violenţă face creierul mai puţin *empatic*, mai puţin sensibil la acte de violenţă. Există numeroase dovezi ştiinţifice că empatia, precum şi inteligenţa socială scad comportamentul agresiv. Inteligenţa socială este implicată în toate tipurile de comportament social, atât prosocial cât şi antisocial, iar prezenţa empatiei acţionează ca un factor atenuator al agresivităţii.

Sugestibilitatea copiilor la experienţele pe care le trăiesc zi de zi este dependentă de modul în care aceştia percep realist situaţiile cu care se confruntă şi la care sunt expuşi şi de cât de mult se identifică cu diverse personaje sau cu oameni iar dacă experienţa lor este cea virtuală, vor prelua modele de acolo.

Stimularea din jocurile video creşte gradul de impulsivitate, provoacă distractibilitatea atenţiei, scad durata de concentrare în sarcini şcolare (substimulante din punct de vedere vizual, auditiv), provoacă tulburi de somn.

 

Există o serie de studii care au demonstrat conexiunea dintre folosirea excesivă a telefonului mobil și unele forme de tumori cerebrale. Ce trebuie subliniat în legătură cu asta?

Copiii sunt mai susceptibili la radiaţiile emise de telefoanele mobile sau tehnologie wireless deoarece cutia craniană este mai subţire şi creierul este mai expus. Studiile prezintă rezultate contradictorii, însă se evită cât de mult posibil expunerea copiilor la acestea.

 

Dr. Simona Drugă

Medic psihiatru copii şi adolescenţi

Mindtherapy Center

Centru de psihoterapie şi consiliere pentru Copii, Adolescenți și Familie

 





 

 



  • Articole